Wallachian

Where's Xavi???

Arhive etichete: internet

Ba prostule!

Exista o tendinta manifestata in special in lumea virtualului, aceea de a gratula ca argument suprem un partener-adversar care polemizeaza de la distanta cu tine cu epitete de genul „esti idiot”, „prost”, „dobitoc”, „retardat”, „tampitul satului” si tot asa. Ni s-a intamplat tuturor sau, cel putin, am simtit uneori nevoia sa o facem si noi pentru ca in general ne adaptam discursul in functie de interlocutor. Cand acesta e logic, rational, coerent, argumentat atunci si replica trebuie sa fie, instinctiv, una asemanatoare. Rezonabilului i se va raspunde rezonabil. Daca acesta este lipsit de elementarele maniere de a dialoga atunci iti adaptezi discursul asa cum nu poti sa raspunzi ca un academician unui badaran care lasa geamul la semafor, trage o flegma pe bordura si te intreaba ranjind libidinos „Ce faci, fa?” cu: „Stiti, este o maniera indecenta si jignitoare atitudinea si vocabularul pe care il folositi dvs…bla bla”.

Ceea ce-mi ridica mie semne de intrebare (si de mirare)  nu este insa revelatia ca acest „amice, esti idiot” devine baza in jurul careia se construiesc replici chiar si intre gazetarii de top ci faptul ca aceeasi metoda nu ar fi aplicata intr-o eventuala confruntare fata-n fata. In cazul asta sabiile ar fi din catifea, fiecare va incearca sa-si demonstreze cu stil punctele de vedere diferite, superioritatea si dreptatea iar daca li s-ar aduce aminte de scriiturile cu atacuri puturoase atunci un zambet jenat le-ar strabate fata.

Daca aceeasi atitudine, dintr-un acces de curaj sau lipsa de idei, ar fi adoptata in cazul confruntarii directe atunci respectivul va fi el insusi catalogat badaran si cam tampitel.

In alta ordine de idei, nu pricep cum poti spune despre cineva, chiar si in cazul unei polemici la distanta, ca este prost atata vreme cat acesta are o cultura generala cel putin decenta (evidenta prin ceea ce scrie), un vocabular aranjat si o gramatica impecabila. Faptul ca vede diferit lucrurile, ca are fixisme dar incearca in mod rational sa-si exprime punctul de vedere, iti da tie dreptul sa-l cataloghezi astfel? Prin insasi calitatile enuntate mai sus acesta este superior a cel putin jumatate din populatie iar tu il desconsideri pana in punctul in care il reduci la a fi un cacat prin aceasta judecata de valoare pretentioasa despre cel pe care nu doar ca nu-l cunosti dar da o dovada acceptabila de a nu fi prost deloc.

Ne place sa fim acizi crezand ca suntem spirituali si superiori astfel, ne place sa credem ca toti putem fi un dr. House mustind de inteligenta si ca toti sunt de acord cu noi ca „le-am tras-o” cand le-am zis ca sunt idioti si le-am inchis gura, ca aceia au priceput tot si acum ne-au pus pe un piedestal facandu-si lucru de glorie in fiecare carciuma in care intra cu faptul ca marele X i-a facut tampiti.

Va continua… candva… probabil…

Umor german

Comentariul germanilor la vederea primului SUV romanesc, Dacia Duster: „Romanii ar face orice numai sa nu-si repare drumurile!”.

Minunat!

De ce imi place CTP – analiza in 500 de cuvinte

Nu vreau sa fac apologia CTP-ului. Nu imi sta in fire, sunt genul care mai degraba se enerveaza auzind un idiot vorbind decat se extaziaza la zicerile intelepte ale vreunui filosof de frunte. Dar am tot spumegat impotriva celor ce ma enerveaza incat simt nevoia sa-mi demonstrez mie insumi ca nu-s Gica Contra, ca sunt si oameni care merita si au aprecierea mea.

Imi place jurnalismul domnului Cristian Tudor Popescu. Citindu-l, simt ceea ce inseamna meseria de gazetar, dincolo de stiristica neutra si de editorialismul care prezinta opiniile drept fapte si calomnia drept punct de vedere. Punctul pe i este pus cu argumente, fapte, analize reci dar clare si profesioniste, cu patima masurata si in raport egal cu grotescul situatiei analizate si revolta pe care o resimte ca si contemporan al temei. CTP nu este partinitor, domnia sa resimte si infiereaza in aceeasi masura actiunile, activitatile, atitudinile, faptele indiferent de care parte a spectrului politic sau social vin ele, la fel cum apreciaza si scrie elogiativ despre subiecte ce merita o astfel de atitudine, facand abstractie de ajutorul pe care l-ar putea da involuntar vreunui tert beneficiar si de tirul diverselor acuze de partinire.

In ziua de astazi jurnalismul seamana tot mai mult cu politica. Tabere si grupuri care vad absolut tot ce spun ceilalti in culorile propriilor interese. Avem jurnalismul care face legatura dintre prognoza meteo si Basescu, razboiul rece si Geoana, premiile Academiei Romane si politica interna americana. E de inteles de ce avem o societate bulversata, de ce sunt cititorii confuzi cand presa este astfel polarizata si a uitat neutralitatea combinata cu opiniile bazate pe analiza fara partinire.

Dincolo de onestitatea gazetareasca, domnul Cristian Tudor Popescu are si calitatea scriitoriceasca ce-i permite sa spuna cat mai mult in cateva fraze. Domnia sa spune mereu ca ar dori sa fie recunoscut in constiinta publica mai mult prin activitatea si talentul sau ca scriitor si nu gazetar. Daca nu a reusit este tocmai pentru ca a imbinat cele doua activitati dand stil jurnalismului. Poate ca nu este cel mai bun scriitor asa cum nu este nici cel mai bun stirist. Cel care este bun in toate nu exceleaza la ceva in mod special. Dar cand da forma unui intreg folosind superlativele calitative a ceea ce poate, produsul nu poate fi decat exceptional.

Editorialele lui CTP nu sunt proaste, nu sunt slabe, nu sunt terne. Nu am obiceiul sa elogiez excesiv si nici sa vad totul in albastru pentru ca imi place culoarea albastra. Dar cu atat este albastrul mai reliefant cu cat totul in jur este doar gri; cu atat este de apreciat activitatea sa jurnalistica pe cat de lipsita de astfel de oameni este presa de astazi.  Daca am trai intr-o lume in care decenta sa reprezinte normalitate atunci CTP ar fi un gazetar de duzina, unul dintre multi altii. Nu l-am aprecia si nici dezavua colectiv pentru ca nu este un geniu al romanilor. Dar este un ziarist foarte bun intr-o lume de ziaristi foarte slabi. Dixit.