Wallachian

Where's Xavi???

Arhivă Categorii:r funny

Umor german

Comentariul germanilor la vederea primului SUV romanesc, Dacia Duster: „Romanii ar face orice numai sa nu-si repare drumurile!”.

Minunat!

Prada si Paciotti vs Obor & Sir

Nu cu mult timp in urma visam ca daca am un punct de sprijin pot rasturna pamantul iar cainii au covrigi in coada. Norocul meu ca m-am trezit repede la realitate si nu m-am mai culcat cu astfel de vise-n gand.

Abia iesit de pe bancile scolii, cu doua diplome-n brate, eram pregatit sa schimb lumea. Predam la doua scoli din Bucuresti de doi ani; nu-mi pasa de salariul din care abia imi permiteam supravietuirea intr-o limita a decentei ce in lumea a treia e considerata lux iar in cea occidentala mizerie. Aveam talent, imi placea, aveam chiar si succesuri profesionale. Eram un dreamer.

Tanar si cu glume-n sac; stiinta cat cuprinde si spirit erau ingredientele prin care mi-am atras elevii sperand sa tranform carbunele in diamante. Clasa a VIII-a B. In toiul unei ore in care veselia era generalizata, dupa incheiera fortata unor medii in spiritul socialist conform caruia „scoala noastra nu are repetenti, corigenti doar doi”, o eleva de etnie incerta dar nationalitate romana imi arunca in modul candid al copiilor ce stiu sa raneasca fara sa vrea si sa spuna inocent adevarul ca imparatul e dezbracat:

– Domnu’, da’ ce pantofi aveti! D-ăia vinde si mama in piata.

Nu era o ironie. Mama micutei domnisoare chiar vindea pantofi in piata si erau de genul celor ce-i purtam.

Mi-a stat inima vreo doua secunde. Nu eram jignit, nici nu ma simteam jignit. Era un mare adevar, erau dintr-un magazin de cartier si costau o fractie din salariul meu, cam fractia pe care mi-o permiteam pentru astfel de cheltuieli. M-am simtit… amarat. Imi rasuna in cap un cliseu pe care il serveam si altora, „invata daca vrei sa ajungi cineva”.

Am zambit incurcat dar n-am negat.

– Sunt sigur ca nu de la ea i-am cumparat, am zis un adevar pe jumatate, cat sa trec peste jenantul moment.

O saptamana si cele 3 luni de vacanta platite am mai stat in invatamant.

Tot din Sir am pantofi si acum (nu aceiasi) dar parca mananc ceva mai bine. Am chiar si abonament RATB, chiar si la masina fac un plin la doua luni.

Afaceri de familie

Sa ne simtem bine

In Stuttgart, Germania, justitia trebuie sa ia o decizie intr-un caz in care un barbat si-a angajat vecinul sa-i lase nevasta insarcinata.

Demetrius Soupolos, 29 de ani, si sotia sa, Traute, isi doreau groaznic de tare un bebe dar doctorii i-au spus lui Demetrius ca este steril. Astfel Soupolos, de acord cu sotia sa, l-au angajat pe vecinul lor Frank Maus, 34 ani, sa o „insemineze” pe aceasta. Din moment ce Maus era deja casatorit si avea doi copii, in plus arata oarecum asemanator cu Demetrius, planul parea minunat.

Demetrius i-a platit lui Frank Maus 2500 de euro si, in urmatoarele 6 luni, acesta a incercat cu disperare cate 3 seri pe saptamana sa o lase pe doamna Soupolos insarcinata. Cand doamna Maus a inceput sa obiecteze, replica sotului a fost: „Nici mie nu-mi place mai mult decat tie. Pur si simplu o fac pentru bani. Incearca sa intelegi”.

Dupa 6 luni si un total de 72 de incercari de „inseminare” naturala, Traute tot n-a ramas insarcinata. In urma esecului Demetrius a insistat ca Frank Maus sa faca un examen medical, ceea ce acesta a si facut. Vestea a socat pe toata lumea, mai putin pe sotia lui Frank: doctorii au spus ca si Frank este steril. Sotia sa a fost obligata astfel sa recunoasca faptul ca cei doi copii nu sunt facuti cu acesta, ca nu este tatal real al celor doua progenituri.

Acum familia Soupolos se afla in proces cu familia Maus pe motiv de incalcare a contractului, intr-un efort de a-si recupera banii dar Maus refuza sa-i returneze argumentand ca nu s-a garantat conceptia si, in plus, el a depus un efort considerabil si onest.