Wallachian

Where's Xavi???

De ce imi place CTP – analiza in 500 de cuvinte


Nu vreau sa fac apologia CTP-ului. Nu imi sta in fire, sunt genul care mai degraba se enerveaza auzind un idiot vorbind decat se extaziaza la zicerile intelepte ale vreunui filosof de frunte. Dar am tot spumegat impotriva celor ce ma enerveaza incat simt nevoia sa-mi demonstrez mie insumi ca nu-s Gica Contra, ca sunt si oameni care merita si au aprecierea mea.

Imi place jurnalismul domnului Cristian Tudor Popescu. Citindu-l, simt ceea ce inseamna meseria de gazetar, dincolo de stiristica neutra si de editorialismul care prezinta opiniile drept fapte si calomnia drept punct de vedere. Punctul pe i este pus cu argumente, fapte, analize reci dar clare si profesioniste, cu patima masurata si in raport egal cu grotescul situatiei analizate si revolta pe care o resimte ca si contemporan al temei. CTP nu este partinitor, domnia sa resimte si infiereaza in aceeasi masura actiunile, activitatile, atitudinile, faptele indiferent de care parte a spectrului politic sau social vin ele, la fel cum apreciaza si scrie elogiativ despre subiecte ce merita o astfel de atitudine, facand abstractie de ajutorul pe care l-ar putea da involuntar vreunui tert beneficiar si de tirul diverselor acuze de partinire.

In ziua de astazi jurnalismul seamana tot mai mult cu politica. Tabere si grupuri care vad absolut tot ce spun ceilalti in culorile propriilor interese. Avem jurnalismul care face legatura dintre prognoza meteo si Basescu, razboiul rece si Geoana, premiile Academiei Romane si politica interna americana. E de inteles de ce avem o societate bulversata, de ce sunt cititorii confuzi cand presa este astfel polarizata si a uitat neutralitatea combinata cu opiniile bazate pe analiza fara partinire.

Dincolo de onestitatea gazetareasca, domnul Cristian Tudor Popescu are si calitatea scriitoriceasca ce-i permite sa spuna cat mai mult in cateva fraze. Domnia sa spune mereu ca ar dori sa fie recunoscut in constiinta publica mai mult prin activitatea si talentul sau ca scriitor si nu gazetar. Daca nu a reusit este tocmai pentru ca a imbinat cele doua activitati dand stil jurnalismului. Poate ca nu este cel mai bun scriitor asa cum nu este nici cel mai bun stirist. Cel care este bun in toate nu exceleaza la ceva in mod special. Dar cand da forma unui intreg folosind superlativele calitative a ceea ce poate, produsul nu poate fi decat exceptional.

Editorialele lui CTP nu sunt proaste, nu sunt slabe, nu sunt terne. Nu am obiceiul sa elogiez excesiv si nici sa vad totul in albastru pentru ca imi place culoarea albastra. Dar cu atat este albastrul mai reliefant cu cat totul in jur este doar gri; cu atat este de apreciat activitatea sa jurnalistica pe cat de lipsita de astfel de oameni este presa de astazi.  Daca am trai intr-o lume in care decenta sa reprezinte normalitate atunci CTP ar fi un gazetar de duzina, unul dintre multi altii. Nu l-am aprecia si nici dezavua colectiv pentru ca nu este un geniu al romanilor. Dar este un ziarist foarte bun intr-o lume de ziaristi foarte slabi. Dixit.

One response to “De ce imi place CTP – analiza in 500 de cuvinte

  1. nuclearrr Februarie 6, 2010 la 10:23

    Perfect de acord. Si eu il plac, stimez, admir pe CTP.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: