The Hurt Locker a ciordit 6 premii, Avatar s-a dus acasa cu doar 3 si 2,5 mld de dolari incasari iar Inglourious Basterds a marcat si el un gol de onoare prin Christoph Waltz pentru rolul secundar executat ca la carte. Sandra Bullock, favorita mea, Oscar la doar o zi dupa Zmeura de Aur, adica recompensa pentru cea mai slaba prestatie. Desi nu pentru acelasi rol, faptul ca a luat doua premii diametral opuse ca simbol spune multe despre calitatea celor care voteaza. Nimeni nu poate fi cel mai bun si cel mai slab in acelasi domeniu. Poate avea o zi prosta, adevarat, dar talentul ramane.

Desi nu m-a impresionat pana la lacrimi, Avatar merita premiul in locul The Hurt Locker. Sau alt film, ramane la latitudinea fiecaruia. Dar nu THL. Nu-s pretentios dar nici Avatar, nici THL si nici Bastarzii nu m-au impresionat. Cu exceptia colonelului Landa (care a fost teribil), a unor Oscaruri adiacente meritate (coloana sonora, efecte vizuale, bla bla) niciunul nu merita vreo cireasa de pe tort. Era de asteptat sa piarda Avatar. De ce? Pentru ca SF-ul este oaia neagra a bosorogilor votanti ai academiei. Normal ca s-a folosit calculatorul, doar e SF (replica pentru pretentiosul titlu din Gandul care spune cu scopul de a se da spirituali si cunoscatori ca “filmul a batut calculatorul”). Ati vazut “The Night Train”? Superbe imagini in care un tren strabate tinuturi inzapezite… Iti taie rasuflarea calculatorul asta si e naspa sa-ti placa imaginatia ajutata de PC mai tare decat realismul saracacios al actorilor, nu-i asa, Gandule? Deviez asa ca revin. Normal ca The Hurt Locker a luat Oscarul pentru cel mai bun film: contine cliseele care trebuie sa ajunga si care ajung la inima americanului de rand, lupta soldatului-jandarm si suferintele sale psihice. Normal ca a luat Oscarul pentru cea mai buna regie: doar nu era sa fie dat lui Cameron si SF-ului sau; in plus avem o tanti si academia trebuia sa rupa gura targului cu o premiera, prima tanti regizoreasa de Oscar.

Nici Inglourious nu merita mai mult. Filmul e praf la fel ca si creatia regizorala a lui Tarantino. Parca stilul sau din Pulp Fiction, Sin City ori Reservoir Dogs e fumat, cu atat mai mult cu cat nu s-a ridicat la stacheta acestora. In plus filmul pare cusut cu ata alba, s-a straduit prea mult sa adapteze filmul scenariului in loc sa-l lase sa curga chiar daca devia. (De exemplu Hitler se afla intr-un teatru care nu e pazit pe afara de nimeni, fara soldati, masini, tancuri sau macar un maidanez, loja sa este pazita de doar doi soldati … Trebuiau sa ajunga eroii nostri la el cumva ca sa-i dea castane; daca erau o suta de garzi se tremina smecheria).

Bastarzii mi-au displacut inca din primele 20 de minute, de la faza violenta in care unul ii face capul terci cu o bata de baseball unui german loial. Desi lipsiti de glorie bastarzii ar trebui sa fie pe gustul publicului ori mie faza mi s-a parut revoltatoare. Nu placere asteptam de la acestia cand ucid vreun german (despre care nu se stie daca a omorat macar pe careva in razboiul ala). Bastarzii s-au redus atunci la a fi niste psihopati sadici si care ucid de placere si nicidecum din necesitate si nobile scopuri, cu nimic mai buni decat ofiterii din lagarele de concentrare. Bleah, mi s-a facut cam scarbulita de bastarzii astia. Landa sa traiasca, de el stim ca e vai steaua lui de lepra. Rol jucat magistral, Oscar meritat, sa ne traiesti Christophoare!

Avatar? Hmm… Imagini faine, idee simpatica, jocul actorilor banal, scenariu inovator dar nu vreo capodopera. Imi plac SF-urile, mi-a placut si asta. Daca nu-i altceva mai bun atunci merge si Avatar oscarizat. Dar cu siguranta e peste THL, un film pe care l-ai ignora in mod obisnuit, il vezi azi si pana maine il uiti.

Si totusi, pe care l-as fi oscarizat drept cel mai bun film? District 9 clar. Este exact opusul : dupa 20 de minute in care te chinui sa intelegi ceva din avalansa de informatie per minut pe care ti-o serveste filmul intr-un stil de documentar, District 9 rupe. Poveste, efecte, jocul actorului sud african, totul este la superlativ. Este inovator, are o morala, are scenariu si stil. Nu merita Oscar pentru nimic altceva decat pentru… cel mai bun film. District 9 trebuie luat in ansamblul sau, nu poate fi trunchiat, disecat sau analizat pe bucatele, este un tot unitar a carui valoare este mult peste esecul lui QT, peste un Avatar modern si peste povestea unor genisti care actioneaza de capul lor, peste protocoale, reguli si fara profesionalism.

Sa macelaresc putin si Up. Din pacate nu am vazut si restul productiilor nominalizate alaturi de Up pentru cea mai buna animatie (Coraline, Fantastic Mr. Fox, The Princess and the Frog si The Secret of Kells) dar am vazut Up. Si m-a dezamagit. O spun cu tristete, mi-au placut mereu productiile Pixar si ideile lor traznite, Up mi-a placut, ca si Inglourious, doar in primele 20 de minute. Dupa care gata. Gata? Pai cum “gata”? Pai uite-asa. Pur si simplu n-am mai simtit nimic, nicio emotie, niciun zambet. Dupa ce i-a murit mosului consoarta s-a dus si visul lor, n-a mai contat ca s-a implinit apoi. Fara ea visul implinit e degeaba, filmul s-a terminat inainte de a incepe bine. Greseala autorilor care au fost atat de buni in primele 20 de minute incat au creat o legatura sufleteasca mult prea puternica intre privitor (recte eu) si “ariciul” ala de fata vorbareata.

O alta bila neagra pentru Up este uratenia personajelor. God!! Sunt oribile: grase, diforme… Este stilul Pixar dar mie imi repugna. Chestie de gusturi, deh. Si inca ceva… Filmuletul nu prea le are cu umorul. Nu am retinut nicio gluma buna, nimic nu m-a facut sa rad si nu mi-a starnit vreun zambet (cu exceptia fazei – din primele 20 de minute insa – in care pustoaica isi scoate casca si rasare un par funny ca de arici). Pai am vazut Ice Age 2 cu doar o zi inainte. Frate, ce-am mai ras! Si ce mi-a placut!

Altceva nimic. A, ba da! As fi vrut sa ia Morgan Freeman pentru cel mai bun actor. Dar merge si Jeff Bridges, aici sunt subiectiv, mai ales ca nu am vazut filmul in care Jeff si-a aratat musculatura actoriceasca.

Va pupa Gica Contra, bosorogilor. Sper sa mai lasati si pe altii in academia aia a voastra ca m-am cam saturat sa va vad facandu-va de ras zeci de ani. Stati sa-mi aduc aminte, oare nu tot voi sunteti aia care n-ati vazut ca meritau Oscarul filme titanice precum Pulp Fiction, The Shawshank Redemption, Citizen Kane, Goodfellas si Psycho de rade lumea de voi ca de prostu’ satului? Ah, ba da, voi erati aia!

Ceea ce-mi ridica mie semne de intrebare (si de mirare)  nu este insa revelatia ca acest “amice, esti idiot” devine baza in jurul careia se construiesc replici chiar si intre gazetarii de top ci faptul ca aceeasi metoda nu ar fi aplicata intr-o eventuala confruntare fata-n fata. In cazul asta sabiile ar fi din catifea, fiecare va incearca sa-si demonstreze cu stil punctele de vedere diferite, superioritatea si dreptatea iar daca li s-ar aduce aminte de scriiturile cu atacuri puturoase atunci un zambet jenat le-ar strabate fata.

Daca aceeasi atitudine, dintr-un acces de curaj sau lipsa de idei, ar fi adoptata in cazul confruntarii directe atunci respectivul va fi el insusi catalogat badaran si cam tampitel.

In alta ordine de idei, nu pricep cum poti spune despre cineva, chiar si in cazul unei polemici la distanta, ca este prost atata vreme cat acesta are o cultura generala cel putin decenta (evidenta prin ceea ce scrie), un vocabular aranjat si o gramatica impecabila. Faptul ca vede diferit lucrurile, ca are fixisme dar incearca in mod rational sa-si exprime punctul de vedere, iti da tie dreptul sa-l cataloghezi astfel? Prin insasi calitatile enuntate mai sus acesta este superior a cel putin jumatate din populatie iar tu il desconsideri pana in punctul in care il reduci la a fi un cacat prin aceasta judecata de valoare pretentioasa despre cel pe care nu doar ca nu-l cunosti dar da o dovada acceptabila de a nu fi prost deloc.

Ne place sa fim acizi crezand ca suntem spirituali si superiori astfel, ne place sa credem ca toti putem fi un dr. House mustind de inteligenta si ca toti sunt de acord cu noi ca “le-am tras-o” cand le-am zis ca sunt idioti si le-am inchis gura, ca aceia au priceput tot si acum ne-au pus pe un piedestal facandu-si lucru de glorie in fiecare carciuma in care intra cu faptul ca marele X i-a facut tampiti.

Va continua… candva… probabil…

Minunat!

Obosit si in criza de idei, nu mai reuseste sa lege prognoza meteo de presedinte ca in vremurile bune. A gasit si el o paine de mancat prin … faptul ca unul dintre actorii filmului glorios la Berlin a declarat ca l-a sunat presedintele, l-a felicitat si l-a invitat neoficial la Cotroceni sa-i stranga mana. Deci declaratia nu e a lui Basescu, nu si-a facut lucru de fala din ea, a facut un gest frumos de  recunostinta si apreciere in anonimat ca daca nu spunea actorul nu afla nimeni iar Badea a gasit prilejul sa arunce cu cacat. Cacat pe care il tinea in el de muuulta vreme neavand pretext de lansare. Mai mult, Badea a inceput sa atace si familia presedintelui. OK, daca e vorba de o legatura evidenta, de o actiune politica sau publica pentru ca si fiica presedintelui (cam prostuta dealtfel) este persoana publica si varata in politica, dar daca nu au legatura atunci sunt doua persoane distincte. Ntz, nu-i frumos, mister Badea, incepi sa pierzi contactul cu diferenta dintre badaranie si bun simt.

Preşedintele PNL Crin Antonescu şi-a prezentat, ieri, moţiunea pe baza căreia va candida la congresul de săptămâna viitoare. Intitulată “PNL – Prin noi înşine, acum”, moţiunea stabileşte linia politică a PNL pe următoarele 1.000 de zile, adică până la legislativele din 2012. “Mandatul pe care doresc să îl asum şi pe care simplu, deschis, clar, fără ipocrizie şi fără negociere îl cer colegilor din PNL. De aceea am spus că dacă primesc acest mandat îmi asum pentru următorii aproape trei ani, pentru următoarele aproape 1.000 de zile cum spun şi în moţiune până la alegerile parlamentare în 2012, conducerea PNL, în direcţia pe care am angajat-o în faţa electoratului şi în direcţia în care prin răspunsul său electoratul nostru ne cere să mergem”, a spus Crin Antonescu. Printre obiectivele sale – un scor de 30 la sută la alegeri, consacrarea PNL ca titular al dreptei şi intrarea la guvernare ca partid principal.

Puteri sporite “cu inima strânsă”

Antonescu a recunoscut că, prin această moţiune şi cererea de a introduce votul pe liste la congres, le care colegilor “ceva mai multă putere” dar că face acest lucru cu inima strânsă. Preşedintele liberal a vorbit despre “un mandat special” fără să explice clar de ce are nevoie de un astfel de mandat. “Într-adevăr, am cerut, voi cere partidului ceva mai multă putere, departe de a excede cadrele democratice, tradiţia liberală şi ceea ce numesc bunul simţ. Dar este foarte clar că, în acest zid care ne înconjoară, pe noi, clasa politică, partidele, trebuie produsă o breşă şi breşa se produce cu forţa. Nu cer puteri sporite prin acest statut, cer acest sistem pe moţiuni, care implică o echipă alcătuită propusă de către titularul moţiunii, candidatul la preşedinţie”, a spus Antonescu. Dacă modificarea la statut nu va fi acceptată, atunci nu va mai candida: “Există posibilitatea şi cred că e una destul de seriosă să nu-mi fie acordat acest mandat, evident în acel caz nu-mi asum responsabilitatea de a candida şi de a conduce mai departe PNL, pentru că rezultă clar pentru mine că partidul nu e dispus în acest moment la aceste schimbări. E dreptul partidului, mă voi supune decizie sale, voi rămâne membru parlamentar al partidului, dar ca la Congres altcineva să-şi asume o altă responsabilitate”.

Foştii preşedinţi şi şefii de filiale, excluşi din conducerea partidului

Antonescu a mai avut un amendament la actualul statut: foştii preşedinţi ai partidului şi liderii de filiale nu vor mai face parte din Biroul Politic Central ca membri de drept. “E valabil şi pentru preşedintele TNL, pentru liderul Organizaţiei de Femei şi pentru alte structuri. (Membri) de drept, nu pot să fie, pentru că se exprimă o voinţă a candidatul la preşedinţie şi a membrilor echipei de a se asocia şi de a-şi asuma un anumit proiect, pentru că nu poţi să-ţi asumi de drept un anumit proiect”, a susţinut Antonescu. Propunerea sa este o manevră de a-l înlătura pe Călin Popescu-Tăriceanu, pentru că restul de foşti preşedinţi – Mircea Ionescu-Quintus şi Radu Câmpeanu – nu constituie un pericol. De altfel, Antonescu a mai spus încă o dată că Tăriceanu nu va face parte din echipa de conducere pe care o va propune congresului din 5-7 martie.

Asta scrie Gandul astazi, o stire oarecum surprinzatoare pentru infocatii fani ai lui Crin. Pai… cam atat, faptele vorbeste, ca sa zic asa. “Sa injuram pe Basescu… in cor… ridicati mainile in aeeer… la semnalul meu sa-l injuram pe dictator!… Nu-i asa ca e dictator?… (bai Orbane, iti place cum ii joc pe astia? Habar n-au cine-i dictatoru’ aici, ii invart pe fraieri pe degete cum vrea muschiu’ meu, hehehe!).

Habar n-aveti cat de periculos e tipu’. Spre diferenta de Basescu (mediocru de felul sau dar carismatic, cazut la pamant nevinovat, victima a tirului concentrat al celor multi ramasi pe dinafara si care vad in acesta cauza propriilor esece asa cum alergatorii la suta de metri dau vina pe Usain Bolt ca e leat cu ei) Antonescu e inteligent. Iar excesele in cazul oamenilor inteligenti sunt cele mai periculoase situatii pentru ca  ei actioneaza dincolo de transparenta, nu fac erori, gestioneaza toate situatiile in modul cat mai favorabil si nu accepta compromisuri nici chiar daca gresesc prin prisma faptului ca fixismul este starea lor naturala.

Carisma sa, raspunsurile acide, rapide si inteligente precum si o migrarea unei parti a electoratului  basescian, oarecum educat, ce a pus botul la latratul continuu al ratatilor in lupta pentru putere, i-au adus omului doua milioane de voturi. Acum Antonescu manevreaza partidul cu tehnica pumnului in masa in baza acestor voturi. Si nimeni nu comenteaza. Ce este mai interesant insa e faptul ca liberalii chiar nu au nevoie de o mana forte; aflat in criza de personalitati, partidul rasufla prin cei cativa lideri cunoscuti si indepartarea lor prin propunerea autoritara a lui Antonescu va face ca acest partid sa respire prin singurul cap-tractor pe care il va avea: Antonescu. Iar oricare Caesar are Brutusul sau.

UPDATE 4 martie

Delegaţia Permanentă a votat cu 154 de voturi pentru şi 24 împotrivă proiectul de statut propus de Antonescu, în care modificarea principală este alegerea conducerii PNL pe baza unei liste propuse de preşedintele partidului. Noul statut prevede şi desfiinţarea funcţiei de prim-vicepreşedinte, un Birou Politic format din 32 de membri, dintre care 15 vor fi vicepreşedinţi. Secretarul general al partidului nu va mai fi ales de congres, ci va fi numit şi revocat de către preşedintele partidului.

Speech-ul cel mai aplaudat a fost cel al deputatului Dan Motreanu, fost secretar general. “Ne-ati cerut acum trei luni să sustinem revoluţia bunului-simt. Acum ne cereti să sustinem revolutia bunului-plac. O sa va fie foarte greu sa explicati cetatenilor de ce urmati modelul lui Traian Basescu, al despotului luminat. Singura diferenta este că Basescu spune că vrea să modernizeze tara, dvs. – că vreti să modernizatţi partidul. Să nu credeţi că ati castigat războiul. Au mai fost decizii impuse cu forţa în PNL, dar n-au rezistat”, a spus Motreanu, aplaudat chiar side către sustinatorii lui Antonescu.

Aplaudacii, ridicati-va-n picioare si la comanda mea strigati in cor: Jos dictatorul Basescu, Sus dictatoru’ nostru!!!

Pana si cariatul PSD a respins democratia de haita a alegerii pe liste.

Un magar

Instanţa Curţii de Apel Bucureşti a constatat că fostul lider PC, Dan Voiculescu, a avut calitatea de colaborator al fostei Securităţi, informează Mediafax.

Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca fiind neîntemeiată, acţiunea lui Dan Voiculescu şi a admis cererile de intervenţie în interesul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) făcute de verişoarele fostului lider PC, Paraschiva Silaghi şi Mikaela Kallbery. Acestea au făcut cereri de intervenţie în proces împotriva politicianului. Decizia poate fi contestată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Dan Voiculescu a primit cu surprindere decizia Curţii de Apel potrivit căreia ar fi fost colaborator al fostei Securităţi, arătând că nu a făcut poliţie politică şi nu a fost informator al Securităţii.

“Dan Voiculescu a primit cu surprindere decizia Curţii de Apel de astăzi (vineri – n.r.). Împotriva acestei decizii pledează argumente morale şi juridice solide. Dan Voiculescu se arată convins că, în ciuda momentului extrem de dificil pe care îl traversează instituţiile din România, aflate sub presiunea unui grup politic cu dirijor unic, decizia Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie va fi diferită, restabilind adevărul în graniţele sale fireşti”, se arată într-un comunicat al PC remis vineri agenţiei MEDIAFAX.

Pai… la ce ne asteptam tinand cont de metodele folosite de televiziunile basinosului? Ne-am indoit vreo clipa de faptul ca aceasta scursura a societatii este altceva decat un turnator care are pe constiinta nefericirea atator oameni? Oare cati au suferit de pe urma vigilentului comunist care acum tureaza mass media in directia in care doreste?

In Statele Unite generatii intregi au muncit pentru a face primul milion cu ajutorul caruia au urmasii lor afaceri si venituri uriase. Din show biz sau inventii de geniu acestia au reusit sa stranga averi colosale dar cinstite. La noi revolutia a fost actul de “geniu” prin care au rasarit acesti bogati milionari in dolari, aceste cefe late si burti pline care au singurul tel in viata sa-si mai spele obrazul gros pe care musteste stigmatul trecutului tenebros. Oricat te fortezi tu, Voiculescule, sa pari altceva decat esti, tot parturi iti ies de la atata incordare. Etapa urmatoare e sa eviti sa te caci pe tine.

Partz, prrr… esti securist prrr, prrrrr!

Abia iesit de pe bancile scolii, cu doua diplome-n brate, eram pregatit sa schimb lumea. Predam la doua scoli din Bucuresti de doi ani; nu-mi pasa de salariul din care abia imi permiteam supravietuirea intr-o limita a decentei ce in lumea a treia e considerata lux iar in cea occidentala mizerie. Aveam talent, imi placea, aveam chiar si succesuri profesionale. Eram un dreamer.

Tanar si cu glume-n sac; stiinta cat cuprinde si spirit erau ingredientele prin care mi-am atras elevii sperand sa tranform carbunele in diamante. Clasa a VIII-a B. In toiul unei ore in care veselia era generalizata, dupa incheiera fortata unor medii in spiritul socialist conform caruia “scoala noastra nu are repetenti, corigenti doar doi”, o eleva de etnie incerta dar nationalitate romana imi arunca in modul candid al copiilor ce stiu sa raneasca fara sa vrea si sa spuna inocent adevarul ca imparatul e dezbracat:

- Domnu’, da’ ce pantofi aveti! D-ăia vinde si mama in piata.

Nu era o ironie. Mama micutei domnisoare chiar vindea pantofi in piata si erau de genul celor ce-i purtam.

Mi-a stat inima vreo doua secunde. Nu eram jignit, nici nu ma simteam jignit. Era un mare adevar, erau dintr-un magazin de cartier si costau o fractie din salariul meu, cam fractia pe care mi-o permiteam pentru astfel de cheltuieli. M-am simtit… amarat. Imi rasuna in cap un cliseu pe care il serveam si altora, “invata daca vrei sa ajungi cineva”.

Am zambit incurcat dar n-am negat.

- Sunt sigur ca nu de la ea i-am cumparat, am zis un adevar pe jumatate, cat sa trec peste jenantul moment.

O saptamana si cele 3 luni de vacanta platite am mai stat in invatamant.

Tot din Sir am pantofi si acum (nu aceiasi) dar parca mananc ceva mai bine. Am chiar si abonament RATB, chiar si la masina fac un plin la doua luni.

Imi place jurnalismul domnului Cristian Tudor Popescu. Citindu-l, simt ceea ce inseamna meseria de gazetar, dincolo de stiristica neutra si de editorialismul care prezinta opiniile drept fapte si calomnia drept punct de vedere. Punctul pe i este pus cu argumente, fapte, analize reci dar clare si profesioniste, cu patima masurata si in raport egal cu grotescul situatiei analizate si revolta pe care o resimte ca si contemporan al temei. CTP nu este partinitor, domnia sa resimte si infiereaza in aceeasi masura actiunile, activitatile, atitudinile, faptele indiferent de care parte a spectrului politic sau social vin ele, la fel cum apreciaza si scrie elogiativ despre subiecte ce merita o astfel de atitudine, facand abstractie de ajutorul pe care l-ar putea da involuntar vreunui tert beneficiar si de tirul diverselor acuze de partinire.

In ziua de astazi jurnalismul seamana tot mai mult cu politica. Tabere si grupuri care vad absolut tot ce spun ceilalti in culorile propriilor interese. Avem jurnalismul care face legatura dintre prognoza meteo si Basescu, razboiul rece si Geoana, premiile Academiei Romane si politica interna americana. E de inteles de ce avem o societate bulversata, de ce sunt cititorii confuzi cand presa este astfel polarizata si a uitat neutralitatea combinata cu opiniile bazate pe analiza fara partinire.

Dincolo de onestitatea gazetareasca, domnul Cristian Tudor Popescu are si calitatea scriitoriceasca ce-i permite sa spuna cat mai mult in cateva fraze. Domnia sa spune mereu ca ar dori sa fie recunoscut in constiinta publica mai mult prin activitatea si talentul sau ca scriitor si nu gazetar. Daca nu a reusit este tocmai pentru ca a imbinat cele doua activitati dand stil jurnalismului. Poate ca nu este cel mai bun scriitor asa cum nu este nici cel mai bun stirist. Cel care este bun in toate nu exceleaza la ceva in mod special. Dar cand da forma unui intreg folosind superlativele calitative a ceea ce poate, produsul nu poate fi decat exceptional.

Editorialele lui CTP nu sunt proaste, nu sunt slabe, nu sunt terne. Nu am obiceiul sa elogiez excesiv si nici sa vad totul in albastru pentru ca imi place culoarea albastra. Dar cu atat este albastrul mai reliefant cu cat totul in jur este doar gri; cu atat este de apreciat activitatea sa jurnalistica pe cat de lipsita de astfel de oameni este presa de astazi.  Daca am trai intr-o lume in care decenta sa reprezinte normalitate atunci CTP ar fi un gazetar de duzina, unul dintre multi altii. Nu l-am aprecia si nici dezavua colectiv pentru ca nu este un geniu al romanilor. Dar este un ziarist foarte bun intr-o lume de ziaristi foarte slabi. Dixit.

Hai baieti, hai baieti, gata?

Se stie de multa vreme despre “jurnalismul” partinitor al redactorilor de la Antenele securistului Voiculescu.  Se stie de mult ca Antenele reprezinta o jignire adusa meseriei de gazetar si faptul ca folosesc toate atuurile unei meserii de frunte pentru a rasuci si schingiui informatiile, realitatile si faptele in masura in care acestea sa corespunda unor interese.

Am sa fac abstractie in acest articol de campania ferventa si infricosatoare pe care o duc Antenele pentru denigrarea PD-L si Basescu, am vorbit in alte articole si e atat de evident incat inca un articol pe aceeasi tema nu-si are rostul. Azi vreau sa remarc un alt front pe care actioneaza acesti slugoi fara de onoare.

Inca inainte de afirmatiile exagerate ale lui Huidu referitoare la salariul doamnei Teo, Antenele duceau un razboi de uzura cu Prima TV iar varfurile de lance erau Mircea Badea vs Carcotasii. S-au intepat, atacat, jignit si circumcis reciproc pana cand actiunile razbunatoare au atins cota josnicului. Cuvinte grele de ambele parti iar acum, in ultima instanta, Antena a trecut la ce stie mai bine:  falsificarea prin omitere, trunchiere sau interpretare a imaginilor pentru a corespunde anumitor opinii manipulative. Metoda e folosita si de Prima TV, sa nu credeti ca ii iert sau ignor erorile lor voluntare sau nu. Mai precis: de multe ori au prezentat la cronica drept fails situatii care nu presupuneau catalogarea lor astfel; autocritica, sarcasmul si parodia nu sunt si nu vor fi vreodata FAILS iar daca ajungi sa le consideri astfel atunci ar trebui sa iti reconsideri tematica si linia pe care o abordezi ca si gazetar pentru ca ai probleme serioase cu aceste concepte si nu le stapanesti suficient.

Sa revenim de la introducerea prea lunga. Antena 2 a mai realizat o productie de mare “clasa” in stilul obisnuit al fabricatiilor sale si a avut grija sa imprastie pe internet o facatura… reala (daca imi permiteti asocierea).  Priviti clipul urmator:

Acesta face furori pe net iar siteurile de “fail” sunt bucuroase de traficul pe care il face “productia” servita cu drag de Antena 2.  Sa va explic putin cum sta treaba in realitate. Marii jurnalisti au trunchiat o PARODIE a bandului Cronicii Carcotasilor, au decupat din pachetul in care show-ul Prima TV facea referire la cantaretii din Romania ce fac playback, au indepartat caterinca explicativa si au difuzat doar partea in care trupa JukeBox ii parodiaza mimand asincron si tinand microfonul invers.  “Eroarea” JukeBox este intentionata si pentru orice persoana cu un decent simt al umorului si cu doi neuroni inchegati asta este o idee isteata.

Asa cum se poate vedea in articolul meu publicat aici, este usor sa manipulezi prin doar doua clicuri, prin trunchiere si omitere.

Hard/Neutral/Touching

Asta a facut si Antena 2, pentru telespectatorul neavizat trupa JukeBox si vocalistul par niste idioti care nu stiu sa tina microfonul si fac un lip-synch penibil. Doar cei care cunosc intregul show stiu de fapt ca realitatea este exact invers, sunt niste tipi  cu o idee mult prea destepta pentru norod. Toate siteurile care s-au grabit sa catalogheze drept FAIL si-au luat singure FAIL punand botul la teapa Antenelor basinosului Voiculescu. La cate fail si-au luat Antenele pe bune la Cronica Carcotasilor au simtit si ele nevoia sa se razbune si au facut-o in stilul caracteristic: pixelul albastru. Badea sublinia aseara in emisiunea sa ca o imagine face cat 1000 de cuvinte si ca ceea ce vezi e ceea ce conteaza. Asa sa fie? Doar daca esti idiot si ignorant iei de bun absolut tot ce ti se serveste. Intotdeauna sa fiti circumspecti cu productiile marca Antena TV, josnicia lor nu are limite iar resursele lor sunt pe masura puterii financiare si tehnicii.

Trupa JukeBox este recunoscuta pentru parodiile sale din timpul show-rilor, pentru actele nebunesti pe care le performeaza si mai ales pentru faptul ca sunt foarte talentati pe partea artistica.  Alexandru Vasilache este unul dintre cei mai buni interpreti din Romania, oricat s-ar incorda Antenele nu pot schimba acest lucru, doar perceptia unora care sunt dusi de nas cu usurinta.

Iata alte parodii marca JukeBox, in caz ca ma credeti partinitor.

Cine vrea sa vada sa vada trupa interpretand si acte artistice serioase si de calitate poate sa dea un search mai atent pe net sau, mai bine, sa-i vada in concertele sustinute live.

Pentru ca au pus botul la ce le-au servit slugile Antena 2:

You Tube – FAIL

Failblog.org – FAIL

Failblog.com – FAIL

Trilulilu.ro – FAIL

Antenele – FAIL/WIN (fail ca jurnalisti, win ca reusita a manipularii).

PS Am vazut toata emisiunea aceea, este o parodie la adresa cantaretilor care fac playback. “Aceasta emisiune este un pamflet si trebuie tratata ca atare” scrie in dreptul acestei emisiuni. In caz ati gresit neintentionat pentru ca nu stiti definitia pamfletului, jurnalistilor de nisa ai Antenei, va dau definitia: PAMFLÉT, pamflete, s.n. Specie literară (în versuri sau în proză) cu caracter satiric, în care scriitorul înfierează anumite tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. – Din fr. pamphlet.

Update. Cititi si Jurnalismul playback, opinia Dianei Popescu in Gandul. Inca o gluma luata de buna de ziaristii de duzina, o informatie neverificata prin care acestia gafeaza ca ultimii novici. Din pacate parodia se intoarce impotriva noastra si chiar daca intr-un final lumea va rade de ei tot noi vom avea de suferit ca imagine o perioada.

]]> http://welovecongo.wordpress.com/2010/02/02/inca-o-magarie-marca-antena-tv/feed/ 0 44.447923 26.097879 44.447923 26.097879 King Julien antena 2 journalism Manipulare media http://welovecongo.wordpress.com/2010/01/31/federer-castiga-australian-open-2010/ http://welovecongo.wordpress.com/2010/01/31/federer-castiga-australian-open-2010/#comments Sun, 31 Jan 2010 12:03:55 +0000 King Julien http://welovecongo.wordpress.com/?p=1068 ]]> Elvetianul Roger Federer a mai scris o pagina in istoria tenisului. De fapt el este istoria, de scris o fac altii.

6-3, 6-4, 7-6 si Federer castiga in trei seturi meciul impotriva lui Andy Murray jucand un tenis precis, rapid si agresiv in fata unui adversar care n-a mai fost la fel de exact ca in meciurile precedente si framantat vizibil de probleme fizice. Felicitari Fedex, onoare Murray, a fost o placere sa va urmarim.

Federer dupa victoria impotriva lui Murray

Murray chinuit de probleme fizice

Federer, match serve

Foto: Australian Open official site.

]]> http://welovecongo.wordpress.com/2010/01/31/federer-castiga-australian-open-2010/feed/ 0 44.447923 26.097879 44.447923 26.097879 King Julien RF Tennis-Roger-Federer fedex murray federer roger